Sari la conținut

Serafim al II-lea al Constantinopolului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Serafim al II-lea al Constantinopolului
Date personale
Născut1690 Modificați la Wikidata
Delvina, Regiunea Vlorë, Albania Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani) Modificați la Wikidata
Mhar Monastery⁠(d), Regiunea Poltava, Ucraina Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMharskîi monastîr[*][[Mharskîi monastîr (monastery)|​]] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPlovdiv
Constantinopol Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă modernă Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Serafim al II-lea Anina (în greacă Σεραφεὶμ Β´, transliterat: Serafeim 2; n. 1690, Delvina, Regiunea Vlorë, Albania – d. , Mhar Monastery⁠(d), Regiunea Poltava, Ucraina)[1] a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului din 1757 până în 1761.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în orașul Delvinë (situat astăzi în sudul Albaniei moderne), la sfârșitul secolului al XVII-lea.[2] Înainte de a fi ales patriarh al Constantinopolului pe 22 iulie 1757 a fost mitropolit de Philippoupolis.[1]

În calitate de patriarh, a introdus în calendar în 1759 sărbătoarea Sfântului Andrei pe 30 noiembrie[3] și i-a oferit monahului athonit Cosma din Etolia permisiunea să înceapă în 1760 un turneu misionar în satele Traciei.[4]

În 1759 l-a invitat pe teologul grec Evghenie Vulgaris să preia conducerea Academiei Patriarhale de la Constantinopol pentru a reforma învățământul teologic și, în perioada cât a predat la academie, influențat de idealurile proruse ale patriarhului Serafim, Vulgaris a contribuit la reapropierea Imperiului Rus de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.[5][6] Drept consecință, Serafim al II-lea a fost destituit în 26 martie 1761 și exilat pe Muntele Athos,[1] fiind înlocuit de autoritățile otomane cu mitropolitul Ioanichie al Calcedonului. El a reconstruit o veche casă monahală pe Muntele Athos și a închinat-o Sfântului Andrei. Această casă a devenit în cele din urmă Schitul Sfântului Andrei.[7]

În domeniul politicii, a sprijinit Imperiul Rus în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774 și înființarea unui stat ortodox prorus în regiunea Balcanilor. În 1769 a îndemnat populația greacă să se răzvrătească împotriva turcilor.[2] După eșecul rebeliunii, s-a mutat în 1776 în Ucraina, unde a murit la 7 decembrie 1779.[1] A fost înmormântat la Mănăstirea Mhar din regiunea Poltava.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d Kiminas, Demetrius (). The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC. p. 41. ISBN 978-1-4344-5876-6. 
  2. ^ a b „Σεραφεὶμ Β´”. Ecumenical Patriarchate. Accesat în . 
  3. ^ Μ.Γ.Βαρβούνη (). Το Οικουμενικό Πατριαρχείο, εκδόσεις Χελάνδιον. Athens. p. 117. ISBN 960-87087-5-3. 
  4. ^ Nomikos, Michael (). Witnesses for Christ: Orthodox Christian neomartyrs of the Ottoman period, 1437-1860. St Vladimir's Seminary Press. p. 200. ISBN 0-88141-196-5. 
  5. ^ Demaras, Konstantinos (). A history of modern Greek literature. SUNY Press. p. 136. ISBN 0-87395-071-2. 
  6. ^ Angold, Michael (). Eastern Christianity. Cambridge University Press. p. 204. ISBN 0-521-81113-9. 
  7. ^ A brief history of Saint Andrew’s Skete


Funcții religioase
Predecesor:
Calinic al IV-lea 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
22 iulie 1757 – 26 martie 1761 		Succesor:
Ioanichie al III-lea


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Serafim_al_II-lea_al_Constantinopolului&oldid=15739403